Un paradox, nu-i așa? De fapt unul destul de mare, aș spune. Nu –mi place să fiu constrâns de nimic în lumea asta, îmi place să fiu liber, să aleg ce cred eu că este mai bine pentru mine, să-mi construiesc viața exact așa cum îmi place, fără să fiu constrâns de nimeni și nimic. Mă duc la magazinul din colțul străzii și comand Coca-Cola, pentru că nici nu vreau să aud de Pepsi, îmi cumpăr Africana, pentru că m-am săturat de rețetele elvețienilor în ce privește ciocolata, dar să vină cineva și să îmi spună ce să cumpăr?!.. a greșit adresa. Eventual mi-ar prinde bine niște sfaturi sau ponturi, dar aș vrea eu să stabilesc dacă ele îmi sunt de folos sau nu. Cu atât mai puțin nu îmi place ca ele să-mi fie impuse.
Personalitatea este identitatea mea, ba mai mult, am fost creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu și am dreptul de a hotărî ce vreau în ce privește viața mea. Rău este că nu prea pot hotărî în viața multora, deși aș vrea lucrul acesta, dar măcar în ce mă privește pe mine, mă cred suficient de matur să iau decizii responsabile, sunt capabil de asta. Și totuși dacă îmi ratez viața, deși nu cred lucrul acesta, știu că eu am făcut-o , eu și nu altul. Ce zici? Nu ești de aceeași părere cu mine? Am convingerea 99% că așa este. Doar trăim pe Terra.
Și care-i faza cu titlul ăsta??? Accept teoretic, să zicem, că pot fi constrâns de anumite presiuni mai mari decât le-aș putea face față, de exemplu prin violență, nu că ar fi acceptabil, că doar de asta ne-am dorit noi libertatea și democrația atât de mult, mai ales că ne-am săturat de dictatura comunismului (e ca și cum cineva iți dictează ce să scrii). Da, ok, pot fi constrâns prin violență, dar chiar nu îmi pot explica cum aș putea fi contrâns prin.. ah.. prin dragoste. Mă abțin de la alte comentarii care, dealtfel, cred că sunt de prisos.. Dacă mai merge și dragostea cu forța, înseamnă că România tocmai a câștigat cupa mondială la fotbal.. din nou.
Dragostea lui Hristos ne constrânge este un paradox pe care, în ultimii doi ani din viața mea am început să-l iubesc tot mai mult. Nu vreau, și nici nu cred că am să pot, aici și acum, să explic titlul noului meu blog, inspirat din 2 Corinteni 5:14.. (gar)- căci.. (agape)- dragostea.. (tou Xristou)- lui Hristos.. (sunexei hemas)- ne constrânge..
Tot ce mai vreau să spun este că avem trei termeni pe care adesea îi confundăm: contradicția, paradoxul și misterul. Contradicția este ceva de nerezolvat din punct de vedere logic. Paradoxul pare o contradicție până la un timp când acumulăm mai multe date despre situație așa încât să o putem explica. Misterul probabil va fi descoperit în cer :p! De asta iubesc paradoxul.. Sper, în articolele ce vor urma pe acest blog, să reușim să „decodificăm” mai multe paradoxuri biblice de genul acesta, bineînțeles cu ajutorul Duhului Dumnezeului Celui Viu :d.
mai 8, 2009 at 4:06 pm
Iubim tainele, misterele, lucrurile ascunse…Este ceva bine inradacinat in natura umana ce produce fascinatie atunci cand se vorbeste despre lucruri tainuite, gata sa fie revelate.
Imi place ce spunea un om intelept: “Filozofii aspira sa explice orice mister, sa le dizolve in lumina. Misterul, pe de alta parte este cerut, de instinctul religios din om, misterul costituie, tocmai esenta inchinarii.”
Scriptura vorbeste despre niste taine, mistere, care au fost ascune, o buna bucata de timp, intocmai pentru a fi revelate in zilele din urma In Mt. 13:11 Isus le-a răspuns: „Pentru că vouă v-a fost dat să cunoaşteţi tainele Împărăţiei cerurilor, iar lor nu le-a fost dat.” Domnul Isus incepe sa descopere cate ceva din aceste taine, tainele imparatiei lui Dumnezeu. Era aceasta a Bisericii este o taina, care a fost ţinută ascunsă timp de veacuri,(Rom. 16:25)
Este o taina insa, un mister ce determina si influenteaza cursul vietii omului, o taina ce incepe a fi dezlegata inca din primele randuri ale cartii Geneza, si care continua chiar si pe ultimele pagini ale Apocalipsei. Aceasta taina este taina mantuirii…
Multi pierd din vedere si nu inteleg lucrurile lui Dumnezeu. Oameni ca Nicodim, Saul din Tars nu si-au dau seama cine este de fapt Domnul Isus Hristos. Astazi este la fel. De fapt, intrebarea care a fost cel mai mult pe buzele oamenilor in acea perioada era: „Cine este acesta?” Si, fie ca oamenii azi o stiu sau nu, aceasta este cea mai importanta intrebare pe care ar putea sa o puna careva. Isus este o taina. Dar El, asteapta sa se descopere..
“căci a binevoit să ne descopere taina voiei Sale, după planul pe care-l alcătuise în Sine însuşi, Ef 1:9
Inchei cu un gand pe care Napoleon Bonaparte il avea despre Hristos:
„Tot ce este in Hristos ma copleseste. Prezenta Lui ma intimideaza si voia Lui ma uluieste. Ideile si sentimentele Sale, adevarul pe care El il proclama, maniera Sa de a convinge. Nasterea Sa si istoria vietii Sale, profunzimea invataturii Sale, mesajul Sau, aparitia Sa, Imparatia Sa, marsaluirea Lui de-alungul veacurilor- totul este pentru mine un profund mister, o taina, ce ma afunda intr-o stare din care nu pot scapa- o taina ce e mai presus de ochii mei, o taina de care nu ma pot dezice ori contrazice, ori explica. Cu cat ma aproprii mai aproape, cu cat examinez mai amanuntit. Totul este mai presus de mine. Totul ramane mare, o maretie ce copleseste. „
Betuel, Dumnezeu sa te binecuvanteze! El sa-ti dea inspiratie si multa profunzime.
Marius
mai 9, 2009 at 4:52 pm
Domnul sa va binecuvanteze, si fie ca dragostea si harul Lui sa va indrume in tot ceea ce faceti.