Excelența (gloria) lui Cristos

Nu există nicio ființă mai glorioasă din întreg universul vizibil și invizibil ca Domnul Isus Cristos. El este „oglindirea slavei lui Dumnezeu și întipărirea Ființei Lui” (Evrei 1:2-3). Când îl vedem pe Isus, vedem gloria lui Dumnezeu în mod unic, „Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava Singurului născut din Tatăl” (Ioan 1:14). Iar bucuria noastră supremă se naște atunci când admirăm gloria Lui. În perfecțiunile Lui supreme inima noastră a fost creeată ca să se bucure. Noi am fost creați să-L admirăm pe Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu și să I ne închinăm.

În ce constă gloria și perfecțiunile lui Cristos? Ea nu se vede într-o anume calitate sau faptă, ci într-o „îmbinare admirabilă a mai multor calități înalte” pe care le-am considera incompatibile în aceeași persoană. Iată câteva din aspectele gloriei lui Cristos:

• noi îl admirăm pentru gloria Lui, dar și mai mult pentru faptul că gloria Lui se împletește cu smerenie;
• noi îl admirăm pentru transcendența Lui, dar și mai mult pentru că transcendența Lui este însoțită de bunăvoință;
• noi îl admirăm pentru dreptatea Lui lipsită de compromisuri, dar și mai mult pentru că aceasta este temperată de îndurare;
• noi îl admirăm pentru măreția Sa, dar și mai mult pentru că este o măreție în blândețe;
• noi îl admirăm pentru că este deopotrivă cu Dumnezeu, dar și mai mult pentru că, deși este deopotrivă cu Dumnezeu, totuși are o profundă reverență față de Dumnezeu;
• noi îl admirăm pentru că a fost vrednic de orice lucru bun, dar și mai mult pentru că vrednicia Lui a fost însoțită de o răbdare uluitoare cu care a suferit răul;
• noi îl admirăm pentru domnia Lui suverană peste lume, dar și mai mult pentru că această domnie a fost îmbrăcată într-un spirit de ascultare și supunere;
• noi adorăm felul în care i-a uluit cu înțelepciunea Sa pe cărturarii îngâmfați, dar și mai mult faptul că a fost suficient de simplu ca să-i iubească pe copii și să petreacă timp cu ei;
• și îl admirăm pentru că a fost în stare să potolească furtuna, dar și mai mult pentru că a refuzat să folosească acea putere ca să-i lovească pe samariteni cu foc din cer (Luca 9:54-55) și apoi ca să coboare de pe cruce.

(John Piper, Dumnezeu este Evanghelia (Oradea: Făclia, 2012) – p. 65-66)

„Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului, şi suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.” 2 Corinteni 3:18

Pasiune în predicare, acum și în România! John Piper

Nu știu dacă mai cunosc vreun predicator așa de pasionat ca John Piper. Zilele acestea am avut mai mulți harul să îl ascultăm în direct în două evenimente majore: Conferința „Dumnezeu este Evanghelia” și seara de evanghelizare pe tema „Nu-ți irosi viața” (3-6 mai 2012).

Mesajul central al conferinței a fost faptul că Dumnezeu Însuși, așa cum este descoperit în Isus Cristos, este darul cel mai bun pe care îl primim prin Evanghelie: „Când spun că Dumnezeu este Evanghelia, vreau să spun că binele cel mai mare, cel mai bun, suprem şi decisiv al Evangheliei, fără de care niciun alt dar nu ar fi bun, este gloria lui Dumnezeu pe faţa lui Hristos revelată spre împlinirea noastră veşnică.”Pentru un scurt rezumat al conferinței, aici.

Cred că am devenit un fel de existențialist. Știu că adevărul, indiferent de felul în care este predicat, este adevărat. Dar Piper reușește să mă convingă în mod copleșitor că ceea ce el predică  este adevărat. Pasiunea lui înflăcărată pentru Dumnezeul Evangheliei este zdrobitoare. Până și atunci când răspunde la întrebări, oferă răspunsuri cu aceeași pasiune și entuziasm. Îi tremură bărbia când vorbește despre Dumnezeu și despre Isus Cristos. Gloria și suveranitatea lui Dumnezeu nu sunt doar simple idei forjate în mintea acestui om. Ele sunt obiectul admirației și uluirii sale. Predicarea lui este un act de închinare înaintea lui Dumnezeu. Tot el spunea că a vorbi despre Dumnezeu într-un mod plictisitor este păcat. Încep să îl cred. Și ceea ce este cel mai fascinant cu privire la pasiunea aceasta este că ea e o reacție potrivită și necesară față de adevăr. Adevărul nu este plictisitor, Dumnezeu nu este plictisitor. Adesea noi îl facem să arate plictisitor, dar nu este. Și, cu siguranță, nu este nevoie de manipulare și distorsionare a adevărului pentru a fi „în extaz.” Nu este nevoie de fond muzical în timpul predicării pentru a creea o atmosferă de cercetare a Duhului. Încă o dată ni se aduce aminte că Dumnezeul adevărat și glorios, în persoana Domnului Isus Cristos, este ceea ce ar trebui să savurăm și să predicăm pentru a avea o viață plină de bucurie tremurândă, plină de reverență. Acesta este scopul suprem al vieții noastre.

Acum, la plecarea lui din țară, rugăciunea mea este ca Dumnezeu să trezească în predicatorii Evangheliei (și în mine) același duh de pasiune pentru Evanghelie și pentru Dumnezeul Evangheliei pe care îl are fratele John. Fie ca Dumnezeu să ne facă să vedem „lumina Evangheliei gloriei lui Isus Cristos, care este chipul lui Dumnezeu” în așa fel încât să nu ne predicăm pe noi înșine (căutând să câștigăm admirația celor din jur), ci să reflectăm pe chipul nostru gloria lui Cristos ca Domn, Mântuitor și Comoară supremă a universului. Pentru că Dumnezeu este cel mai glorificat în noi, atunci când noi suntem cel mai împliniți în El.

Pentru descărcarea cărții Dumnezeu este Evanghelia și accesarea variantei în limba română a site-ului Desiring God.

John Piper în România

Unul din cei mai cunoscuți pastori și teologi vine în România. Și nu este cunoscut degeaba. Tot mai mulți evanghelici, mai ales tineri, îl cunosc pe Piper pentru pasiunea lui față de gloria lui Dumnezeu manifestată în Evanghelia Domnului Isus Cristos. Și pasiunea aceasta nu se fundamentează pe sentimentalism ci pe o aprofundare masivă în Scripturi.

Tema conferinței se numește „Dumnezeu este Evanghelia” (God is the Gospel). Aceasta va avea loc în perioada 3-5 mai 2012 la Crystal Palace Ballrooms – Calea Rahovei 198A, București. Taxa de participare este de 50 de lei. Perioada de înscriere este între 1 februarie și 15 aprilie, așa că grăbiți-vă.

Duminică, 6 mai, Piper va predica la Sala Palatului – Strada Ion Câmpineanu 33, București, pe tema „Nu-ți irosi viața!”, intrarea este liberă.

Mai multe detalii despre eveniment și înscriere le putem găsi pe www.johnpiper.ro

Eu spun că merită! Fie ca Dumnezeu să aibă milă de țara și bisericile noastre și, prin acest eveniment, El să ne direcționeze înspre Evanghelia harului suveran, singurul mesaj care umple de bucurie inima celor ce se întorc la Cristos cu pocăință și credință.

Să suferi! O favoare?!… răspunsul lui John Piper

„Căci cu privire la Hristos, vouă vi s-a dat harul nu numai să credeți în El, ci și să pătimiți pentru El.”(Fil.1:29)

Faptul că sunt copilul lui Dumnezeu prin Isus Hristos I se datorează doar Lui. O mărturisesc cu o convingere de nezdruncinat. Vechea cântare, În îndurarea Domnului cum am ajuns, nu stiu!, mi se potrivește de minune. Și vorbesc foarte serios. Nu sunt în apele mele lângă oameni care afirmă și se bat în piept că ei L-au ales pe Dumnezeu, ei au decis, ei au ajuns la concluzia că se merită făcut pasul acesta. Se bat oarecum în piept cu pocăința și credința lor, și, în ochii lor, decizia pe care ei au făcut-o, capătă o deosebită importanță. Nu exclud importanța ei, dar nici nu mă chinui s-o accentuez prea mult. Pericolul este să ridici pocăința și credința  la rang de virtute personală. Și concluzia logică nu ne-ar conduce altundeva decât la câștigarea mântuirii prin efort propriu, și implicit, la mândrie. Adică, totuși..  sunt mai grozav ca ceilalți.. eu m-am pocăit, adică am ajuns la anumite concluzii în viața mea și.. mi-am dat seama că asta e calea și pe deasupra, eu cred.. păi alții nu sunt capabili de performanța asta.. și raționamentul ar putea continua până când ne-am da seama că nu suntem așa de răi ca alții. Sincer, mă interesesează mai mult ce stă în spatele acestei decizii. Pocăința și credința sunt condiții esențiale pentru a fi mântuit, dar Biblia mi-a descoperit că ele sunt un dar. De fapt versetul citat îmi spune că este un har să crezi, o favoare. Ceva ce îți este dat. Dacă înțeleg corect acest verset înseamnă că toată mândria mea, ascunsă bineînțeles, că pe aici am trecut și eu, s-a dus. Asta e ideea harului. Oricum, cei mai mulți nu îmbrățișează această realitate.

Ce să mai spun de partea a doua a versetului, alt paradox, care presupune o provocare mult mai mare decât prima. Har, favoare, să suferi pentru El. Înțeleg că îți este dat să crezi, și să te bucuri de aceasta, mai ales dacă te găsești printre cei care cred, dar să consideri o favoare, un har să suferi pentru Hristos nu auzi prea des. Și totuși auzi de la apostolul Pavel în scrisoarea către Filipeni, scrisă, interesant, din închisoare. Acest verset, sincer, reprezintă o provocare pentru mine, dacă am de gând să iau în serios Cuvântul lui Dumnezeu.

Teologia suferinței nu prea mai încape în premisele noastre posibile. Și totuși Biblia vorbește destul de des despre această temă. Domnul Isus Hristos spunea că nimeni nu începe să-și zidească un turn sau să înceapă un război până nu își face anumite calcule și socoteli (Luca 14:25-35), în contextul în care El vorbea despre felul în care ar trebui să fie un ucenic al Lui. Lepădarea de sine este un concept care încet, încet dispare chiar și din vocabularul predicatorilor. Se preferă ideea unei „evanghelii a prosperității”. Cauzele sunt diverse, dar problema esențială o reprezintă înțelegerea greșită a nașterii din nou, sau lipsa realității acesteia în viața creștinilor.

Clipul pe care l-am postat are câteva răspunsuri zdruncinătoare în privința aceasta. Face parte dintr-o conferință susținută de Dr. John Piper pe tema suferinței. Titlul „You must suffer” spune mai mult decât l-aș putea descrie eu. Ideea centrală este că suferințele lui Hristos de acum 2000 de ani se văd cel mai bine când trecem noi prin suferință datorită Numelui Său. Aceasta este mărturia puternică cu privire la suferințele Lui. Nu are legătură cu faptul că noi trebuie să suferim pentru mântuirea noastră, pentru că oricum ar fi în zadar. Hristos a plătit prețul pentru păcatele noastre și a absorbit mânia lui Dumnezeu care ne era destinată nouă datorită păcatelor noastre, adică celor care ne-am pus încrederea în El și ne bazăm viața aceasta și cea veșnică pe El. Și punctul culminant al acestei expuneri este că un copil născut din Dumnezeu este plin de bucurie în mijlocul necazului. Cu alte cuvinte, el va ajunge să considere suferința pentru Numele Lui un har, un dar, o favoare. John Piper a avut și continuă să aibă un impact mare asupra tot mai multor creștini, atât din State, cât și din întreaga lume, datorită Evangheliei necompromise proclamată cât mai clar cu putință, într-o manieră simplă, dar nu simplistă. Clipul este doar în limba engleză. Vizionare plăcută!