Sola Scriptura vs. Scriptura Sub Autoritatea Tradiției I

Poate unul din cele mai importante principii ale Reformei protestante, susținut și promovat de bisericile evanghelice, este principiul sola Scriptura (numai Scriptura). Potrivit cu acest principiu numai Scriptura este autoritatea finală și infailibilă a credinciosului în domeniul credinței și practicii. Numai Scriptura (cele 66 de cărți din Vechiul și Noul Testament) este revelația specială, autentică, exactă a Cuvântului lui Dumnezeu. Însă, în afara bisericilor evanghelice, acest principiu este negat, desconsiderat și atacat. Bisericile tradiționale susțin că biserica și conducătorii ei, de-a lungul istoriei, prin Tradiție, reprezintă autoritatea de drept și fapt al credinciosului. Principalul argument adus pentru această poziție sună astfel: „conducătorii bisericii sunt cei care au hotărât canonul Scripturii, astfel, autoritatea lor este mai mare decât cea a Scripturii. Iar Tradiția, scrisă de părinții bisericești și alți conducători ecleziali, are dreptul de a adăuga la Scriptură reguli și tradiții cu caracter de autoritate, Scriptura fiind doar o parte din Tradiție.”

Fiind preocupat de păstrarea curată a Evangheliei lui Cristos, Pavel ne dă câteva indicii legate de cine ar putea avea autoritate finală în stabilirea doctrinei credinței, scriindu-le galateniilor astfel: „Dar chiar dacă noi înşine sau un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o Evanghelie, deosebită de aceea pe care v’am propovăduit-o noi, să fie anatema! Cum am mai spus, o spun şi acum: dacă vă propovăduieşte cineva o Evanghelie, deosebită de aceea pe care aţi primit-o, să fie anatema!” (Galateni, 1:8-9).

Mi-a atras atenția comentariului făcut de Martin Luther pe marginea acestui verset:

În ciuda acestei denunțări apăsate, atât de mulți sunt cei care îl acceptă pe papă ca judecător suprem al Scripturilor. „Biserica,” spun ei, „a ales doar patru evanghelii. Biserica ar fi putut alege mai multe. Deci Biserica este deasupra Evangheliei.” Cu aceeași forță cineva ar putea argumenta astfel: „Eu accept Scripturile. Deci eu sunt deasupra Scripturilor. Ioan Botezătorul l-a mărturisit pe Cristos. Deci el este deasupra lui Cristos.” Pavel se subordonează pe el însuși, îi subordonează pe toți predicatorii, pe toți îngerii din cer, sub autoritatea Sfintelor Scripturi. Noi nu suntem stăpâni, judecători sau arbitri, ci martori, ucenici și mărturisitori ai Scripturii, fie papa, Luther, Augustin, Pavel sau un înger din cer. (Martin Luther, Galatians, Crossway Classic Commentaries)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s