Luther despre poftele firești

Un aspect foarte important de menționat în lupta spirituală este realitatea faptului că poftele își fac simțită prezența și în inima credinciosului. Nu lipsa lor totală dovedesc o credință adevărată, ci rezistența împotriva acestora și controlul lor cu ajutorul Duhului Sfânt. Luther explică:

Nu dispera dacă simți lupta firii împotriva  Duhului sau dacă nu o poți liniști. A urma călăuzirea Duhului în toate lucrurile fără interferență cu partea firii este imposibil. Faci tot ce poți dacă reziști firii și nu îi împlinești cerințele.

Când eram călugăr mă gândeam că sunt pierdut pentru totdeauna ori de câte ori simțeam o emoție rea, o poftă trupească, mânie, ură sau invidie. Încercam să-mi liniștesc conștiința în multe feluri, dar se pare că nu funcționa, pentru că pofta întotdeauna se întorcea înapoi și nu-mi dădea pace. Îmi spuneam: „Ai permis acest păcat și acel păcat, invidie, nerăbdare, și altele asemănătoare. Faptul că te-ai alăturat acestui ordin sfânt a fost în zadar, și toate faptele bune sunt bune de nimic.” Dacă aș fi cunoscut în acea vreme acest pasaj, „firea poftește împotriva Duhului și Duhul împotriva firii” (Gal. 5:17), m-aș fi scutit de multe zile de suferință. Mi-aș fi spus: „Martin, tu nu vei fi niciodată fără păcat, câtă vreme ai o fire. Nu dispera, ci rezistă firii.”

Îmi aduc aminte cum Doctorul Staupitz obișnuia să-mi spună: „I-am promis lui Dumnezeu de o mie de ori că voi deveni un om mai bun, dar niciodată nu mi-am ținut promisiunea. De acum înainte nu voi mai face nici o promisiune. Experiența m-a învățat că nu pot ține niciuna. Dacă Dumnezeu nu va fi îndurător cu mine de dragul lui Cristos și dacă nu-mi permite o plecare binecuvântată, nu voi fi în stare să stau înaintea Lui!”

Nici un om nu trebuie să fie deznădăjduit cu privire la mântuire doar pentru că el conștientizează pofta cărnii. Pasiunea poftei, mâniei, și altor vicii îl pot scutura, dar nu trebuie să îl doboare. Păcatul îl poate asedia, dar el nu trebuie să îi dea bun venit. Da, cu cât un om este un creștin mai bun cu atât va experimenta flacăra conflictului.

Toți trebuie să identificăm slăbiciunile noastre și să ne păzim de ele. Veghează și luptă în Duhul împotriva slăbiciunilor tale. Chiar dacă nu le poți birui în totalitate, trebuie să te lupți împotriva lor.

Potrivit cu această descriere un sfânt nu este făcut din lemn ca să nu simtă nici o poftă sau dorință a firii. Un sfânt adevărat își mărturisește neprihănirea lui și se roagă ca păcatele să-i fie iertate.

Numai Cristos ne poate asigura neprihănirea perfectă. Prin urmare crede și nădăjduiește întotdeauna în Cristos. „Cine crede în El nu va fi dat de rușine” (Ro 9:33).

Martin Luther, Galatians.

Publicitate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s