Există o mare prăpastie între înțelegerea că Dumnezeu ne acceptă datorită strădaniilor noastre și înțelegerea că El ne acceptă datorită a ceea ce a făcut Isus pentru noi. Religia operează pe principiul: „Sunt ascultător – de aceea sunt acceptat de Dumnezeu.” Însă principiul în baza căruia operează Evanghelia este: „Sunt acceptat de Dumnezeu pe baza a ceea ce a făcut Cristos – de aceea sunt acceptat de Dumnezeu.” Doi oameni care-și trăiesc viața în temeiul acestor două principii diferite pot sta unul lângă celălalt pe aceeași bancă într-o biserică. Amândoi se roagă, amândoi sunt generoși la colectă, amândoi sunt credincioși familiei și bisericii, încercând să ducă o viață cumsecade. Însă ei fac asta din două motivații radical diferite, având două identități spiritual radical diferite, rezultatul fiind două moduri de viață radical diferite.
Timothy Keller, Argument pentru Dumnezeu (Oradea: Kerigma, 2013), p. 199.
sola scriptura 