De ce nu mă încred în Klaus Iohannis

iohannis-presedinte

Acum că alegerile s-au încheiat și avem un președinte supriză în peisajul politicii românești, pe care îl sărbătorim cu entuziasm, aș vrea să punctez câteva aspecte legate de speranțele și entuziasmul pe care le manifestăm față de Iohannis (bineînțeles, cei ce o fac).

Respect pe toți cei ce l-au ales pe Iohannis ca președinte, dar și pe cei ce au votat cu Ponta. Însă nu pot să nu-mi ascund admirația față de atitudinea și caracterul integru al domnului Iohannis. Reprezintă, cel puțin la momentul de față în sfera politicului, promisiunea integrității și dreptății în conducerea țării. Am mari speranțe pentru următorii ani cu Iohannis președinte. Consider că este un dar făcut României din partea lui Dumnezeu.

Recunosc că sunt înclinat să mă laud cu el, e sibian de-al nostru, e neamț, etnie pentru care port un deosebit respect (am locuit printre sași în localitățile de lângă Sibiu și cunosc moștenirea lăsată de ei), și e evanghelic, din marea familie protestantă, care ne-a readus Sfintele Scripturi în mâini și ne-a învățat despre îndreptățirea numai prin credință. M-am simțit însă mustrat în cugetul meu, când simțeam cum aprecierea legitimă se transforma în mândrie pulsând prin vene. Ce ușor suntem înclinați să ne lăudăm altfel decât în Domnul (1 Corinteni 1:31).

Această înclinație păcătoasă se manifestă în mod special cu oameni buni, chiar duhovnicești. Unii din biserica din Corint se lăudau că sunt de-ai lui Pavel, alții de-ai lui Apolo, iar alții de-ai lui Petru (1 Corinteni 1:12). Mândria ridică în slăvi darurile dar nu pe Dumnezeu care le-a dăruit. Avem tendința să depășim limita aprecierii și mulțumirii legitime și să ne punem încrederea în oamenii cu care ne lăudăm.

Cine este Iohannis și cum a câștigat alegerile? Omul acesta e atipic pentru scena politică românească. Nu doar că discursurile lui nu sunt oratorice, dar e ardelean și glumele cu ardelenii nu sunt degeaba. Nu a dorit să câștige cu orice preț alegerile, fapt care i-a dus la disperare mai ales pe susținătorii lui. A fost slăbuț în campanie. Și cu toate acestea a câștigat. Detașat. Emoția creată după primul tur printre românii din diaspora și, prin ei, printre cei de acasă, nu putea fi creată de niciun plan omenesc bine pus la punct. Iar celălalt candidat a făcut tot posibilul să piardă votanți pe ultima sută de metri, așa cum numai Ponta te poate face să votezi cu Iohannis. Toate acestea îmi aduc aminte că Dumnezeu este cel care ridică pe împărați și îi coboară când și cum vrea El (Daniel 4:17). Fără retorică, strategii sau compromisuri. Doar că vrea El. Iar noi ne rugăm să fie spre binele românilor.

Iohannis pare că iubește integritatea, onestitatea, dreptatea, cumpătul, că detestă aroganța, corupția, nesimțirea și minciuna. Și tind să-l cred. Însă îmi aduc aminte de un rege despre care sunt sigur că iubește mai pasionat aceste valori și detestă mai puternic aceste urâciuni. Un rege perfect în toate privințele, cu cele mai bune intenții, manifestând o preocupare specială pentru binele românilor ieșită din comun. Aș spune că este dragoste desăvârșită. A demonstrat-o arătând că nu ține numaidecât la slava și viața lui, ci că este gata să renunțe la ele în folosul românilor. Nici el nu este român. Numai despre el știu că este același, ieri, azi și în veci. Mi-a câștigat încrederea și devotamentul pentru totdeauna. Dragostea mea nu doresc să fie împărțită față de el. E regele meu, e regele universului, e însuși Fiul lui Dumnezeu.

Pe Iohannis îl apreciez, dar pe Cristos îl prețuiesc. Pe primul îl admir, dar numai în al doilea mă încred. Iohannis a realizat ceva ca primar la Sibiu, însă numai Cristos a realizat răscumpărarea mea eternă la cruce. Iohannis promite că nu-i va grația în mod nedrept pe condamnații corupți, dar Cristos m-a grațiat în modul cel mai drept pe mine, un condamnat corupt. Iohannis, sperăm că va rămâne integru și că va face ceva, însă de Cristos știm sigur că nu se schimbă și că își va instaura dreptatea împărăției Sale în mod plenar. Iohannis e un candidat pe care l-am votat, dar Cristos e Regele căruia îi aparțin. De fapt, Iohannis nu se poate compara cu Cristos. De aceea nu mă încred în el. Nu doar că poate dezamăgi, cu siguranță o va face. Însă Cristos niciodată. În El mă încred cu toată inima, pentru că niciunul din cei ce și-au pus nădejdea în El nu au fost dați de rușine.

În Iohannis nu ne încredem, de aceea suntem hotărâți să ne rugăm pentru el mai mult decât am făcut-o în campanie, pentru că numai Dumnezeu îi poate insufla acestui om teama de El și integritate până la final.

2 gânduri despre „De ce nu mă încred în Klaus Iohannis

  1. Klaus Werner Iohannis o sa recupereze datoria Germaniei?

    Se răsucesc strămoşii si eroii noştri în morminte văzând ce-a ajuns România de care-şi bat joc toţi îngâmfaţii lumii!’
    România a alimentat economia de război a Germaniei cu petrol, cereale, precum şi produse industriale.
    Plata s-a făcut în aur şi armament, dar nici până în prezent, Germania nu s-a achitat de datorii, şi nu vorbim aici despre datoriile de război!
    http://mihailandrei.wordpress.com/2014/11/17/klaus-werner-iohannis-o-sa-recupereze-datoria-germaniei/

  2. Klaus Iohannis, prin toate apatiţiile publice şi luările de cuvânt a demonstrate că este un om integru, bine pregătit, cu tote că nu a fost învăţat încă de mic ca să conducă. La numai câteva zile de la alegeri, a pus pe jar întreaga clasă politică şi s-au votat corect hotărârii în Parlament, care zăceau de ani de zile. Klaus este orânduit de Dumnezeu că conducă destinele României!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s