E „creștinește” să protestăm?!

Deja s-au scris o sumedenie de articole bune pe subiectul ăsta. M-am hotărât să scriu pe scurt care sunt argumentele care ne fac pe unii din noi să protestăm față de un guvern căruia nu-i este teamă de Dumnezeu, nici rușine de oameni.

Mă văd nevoit să aduc aceste argumente în special din două motive: 1) sunt frați care consideră că e nepotrivit ca un creștin să protesteze, în special un pastor; și 2) sunt pasaje în Biblie care încurajează supunerea față de autorități. Atât frații din biserică cât și pasajele din Scriptură îmi sunt dragi, și, dacă e cu putință, vreau să țin cont de frați, și mai ales de Scriptură.

Înainte însă, aș vrea să clarificăm ce nu facem când protestăm:

1. A protesta nu înseamnă în mod necesar a face politică.

Nu înseamnă că mulți nu au scopuri politice prin proteste nici că mulți nu deturnează protestele în favoarea unui partid sau altul. Trebuie să înțelegem doar atât, că nu toți care protestează fac politică și că protestul împotriva unor ordonanțe părtinitoare și a unor atitudini hoțești și sfidătoare a guvernului nu implică faptul că favorizăm părtinitor un alt partid. Am fost acuzat că fac politică și că treaba mea de pastor e să mă rog. Voi reveni asupra acestui aspect, dar vreau să clarific că protestul nu trebuie să fie politic, și este îndreptat împotriva unui plan de a distruge capacitatea autorităților de a pedepsi răul și de a lăuda binele (rol încredințat de Dumnezeu autorităților). Indiferent de culoarea politică, un asemenea guvern nu merită susținerea poporului, ca să nu spun mai mult.

2. A protesta nu înseamnă a te răzvrăti împotriva autorităților.

Pavel arată clar că un creștin trebuie să se supună autorităților statului, pentru că orice autoritate vine de la Dumnezeu, iar cine se împotrivește autorității statului se împotrivește lui Dumnezeu și își va lua pedeapsa (Romani 13:1-7). Pasajul are în vedere și acele autorități care sunt abuzive și nedrepte, ținând cont că Pavel scrie în contextul în care autoritățile romane nu erau cele mai favorabile creștinismului și potrivit cu principiul enunțat de Pavel în Efeseni 6:5-6, trebuie să existe supunere chiar și în situații dificile.

Supunerea față de autorități presupune teama de a nu comite infracțiuni, de a respecta legea, de a plăti taxele și de a cinsti pe cei înălțați în dregătorii (cf. cu 2 Petru 2:17 ). Ar mai putea însemna rugăciune pentru conducători (1 Tim. 2:1-2).

Protestul pașnic nu înseamnă nesupunere față de autorități sau răzvrătire împotriva rânduielii ei. Dimpotrivă, este un semnal clar dat guvernanților că se îndepărtează de principiile dreptății definite de Dumnezeu (vrei nu vrei, dacă nu iei în considerare pe Dumnezeu, nu poți ancora principiile morale în ceva stabil). Vă dau un exemplu cu o soție care are datoria de a se supune soțului ei. În cazul în care acesta iese de sub autoritatea lui Dumnezeu, este de datoria soției să îi spună soțului că își depășește atribuțiile. Acest lucru nu înseamnă răzvrătire. Este asemănător cu ce au afirmat apostolii când au spus înaintea autorităților că este mai bine să ascultăm de Dumnezeu decât de ei (Fapte 4:19).

3. A protesta nu înseamnă a incita la batjocură sau violență.

Aproape orice proteste nasc batjocuri adresate autorităților sau incitări la violență. Creștinii pot protesta, însă într-o modalitate decentă. Ei nu uită că sunt în primul rând creștini. Faptul că nu sunt de acord cu acțiunile unui guvern nu le dă dreptul la batjocură sau violență. Protestul nu trebuie să fie o cârtire la adresa unui guvern în care ne-am pus toate speranțele, ca și cum fericirea noastră finală atârnă de ei. Respectul și decența în cuvinte și acțiuni se pot împăca cu protestul pașnic chiar dacă ceilalți simt nevoia să zeflemească și să spurce pe toți cei care nu le cad în grații.

Dacă am lămurit în mare ce nu este un protest, cel puțin nu în mod necesar, e important să înțelegem de ce protestăm. De ce, pe lângă rugăciune, afirmăm dezacordul cu autoritățile vremelnice în mod pașnic.

1. Protestăm pentru că avem o credință care depășește spațiul unei clădiri bisericești.

„Dacă ești păstor, nu ar fi bine să îți vezi de treaba ta acolo la biserică duminica?!” Mă întreb uneori dacă pastorul este o specie mai rară de creatură sau dacă mai ținem cont de preoția tuturor credincioșilor. Nu cred că există vreo distincție esențială între funcția unui pastor și identitatea unui creștin.

Raționamentul acesta nu face altceva decât să confirme ipotezele unora că treaba religiei trebuie să fie restrânsă într-un loc și într-o zi și că nu are relevanță pentru societate. Oare credința în Evanghelie nu are implicații cu privire la viața zilnică, la muncă, la afaceri, la politică? Oare suntem chemați să ne facem „norma la biserică”, împlinind un ritual sec fără legătură cu felul în care gândim lumea din jur? Diavolul ar vrea să credem asta. Cred că Evanghelia are implicații enorme asupra felului în care percepem munca, dreptatea socială, filosofia, economia etc. Evanghelia are implicații chiar și asupra felului în care un creștin votează. Dacă el votează motivat de niște bani în plus în timp ce nesocotește dreptatea, cred că este împotriva Evangheliei.

Separând credința de cotidian, conducem biserica pe ultimul drum. Am uitat să fim sare și lumină în lume, influențând societatea prin puterea Evangheliei. Ne-am restrâns activitatea și credința între zidurile unei clădiri. Și încet, nu mai avem relevanță pentru nimeni. Și dacă ne pierdem gustul, rămâne să fim aruncați afară. Însă o cetate așezată pe un munte are influență.

2. Protestăm pentru că este o formă legitimă de avertizare a greșelilor.

Există dezbateri numeroase cu privire la implicarea unui creștin în revoluție. De-a lungul istoriei au fost creștini pacifiști și creștini care au susținut forme de război. Nu am de gând să intru în acest subiect. În schimb, protestul pașnic este o formă legitimă în care putem exprima un dezacord față de cei care ne conduc. Nu încălcăm nicio lege, nu putem fi acuzați de niciun boicotaj și nu depășim parametrii unui stat democratic. Folosim un drept într-un mod cinstit. Așa cum votăm, așa cum beneficiem de autorizații sau îndemnizații, așa beneficiem de un drept democratic când protestăm.

3. Protestăm pentru că dreptatea este călcată în picioare.

Sărim ca arși când e vorba de dreptatea noastră personală. Dar când dreptatea ca principiu se încalcă nu avem nicio problemă. Asta spune mult despre valorile noastre. Avertizările profetice cu privire la nepăsarea față de dreptatea socială și față de asuprirea celor necăjiți inundă Vechiul Testament. „Oare tăcând faceți voi dreptate?” se aude plângerea unui psalmist.

Suspectez că atâta vreme cât ni s-au promis mai mulți bani la pensii sau salarii, dreptatea nu mai reprezintă o valoare pentru noi. Banul devine prețul nostru.

Un argument des întâlnit împotriva protestelor e că celelalte partide susțin așa-zisele căsătorii homosexuale și că trebuie să îndurăm mai bine corupția decât distrugerea familiei. Dar cine ne-a pus pe noi să alegem? Oare hoția e mai puțin păcat decât sodomia? Oare nu ar trebui să protestăm și față de una și față de cealaltă? Oare nu mor oameni creați după chipul lui Dumnezeu și nevinovați din cauza corupției, la fel cum este distrusă familia creată după chipul lui Dumnezeu? Nimeni nu ne pune să alegem între două păcate, cel puțin nu Dumnezeu. Dacă dreptatea e încălcată sau familia redefinită, avem oportunitatea să o spunem. Nu se știe cât timp vom mai avea libertate. Măcar să o folosim bine.

4. Protestăm pentru că vrem să ducem o viață evlavioasă.

De ce protestez? Îmi doresc să trăiesc în țara mea fără să fiu presat să mituiesc pentru ca lucruri de bun simț să se întâmple și legile să fie împlinite. Îmi aduc aminte de o discuție cu un politician care enumera câteva intervenții pe care le-a făcut pe lângă autorități pentru ca biserica să obțină anumite autorizații legale, la care biserica avea drept de altfel și de aceea ar fi bine să-l votăm. I-am răspuns că ceea ce noi cerem, cerem pentru toată lumea. Nu cerem privilegii și intervenții pentru ca legea să fie împlinită, nici ca autorizațiile, de altfel legale, să fie aprobate. Ne dorim ca legea să fie valabilă pentru toată lumea, indiferent de religie, etnie sau alte orientări politice.

Însă mă gândesc cu îngrijorare la un aspect și mai important. S-ar putea ca mulți dintre creștini să nu fie deranjați de blocajul luptei împotriva corupției, pentru că nu mai sunt deranjați de corupție. Ei au învățat cum să se „descurce”. N-au nicio remușcare. Nu mai clipesc când mituiesc un polițist sau un funcționar pentru a merge înainte.

Aș vrea să le spun acestora că se ridică o generație, care, de dragul lui Dumnezeu, nu mai doresc o viață de felul acesta. Sunt chiar și tineri fără credință în Dumnezeu care doresc pur și simplu să fie corecți, transparenți, și își doresc ca sistemul să devină la rându-i corect și transparent. Asta trebuie să înțeleagă o generație care s-a prea obișnuit cu „rezolvarea” situațiilor prin cotizare la cine trebuie. De aceea protestăm.

5. Protestăm pentru că ne dorim răspândirea Evangheliei.

În cele din urmă îmi doresc o țară în care Evanghelia să poată fi răspândită. Aproape toți știm sau cunoaștem persoane în funcții de conducere  care au hotărât, indiferent de lege, să blocheze răspândirea Evangheliei. Era suficient ca cineva să cotizeze pentru ca altcineva să fie blocat. Un sistem corupt nu are cum să ajute la răspândirea Evangheliei. Pur și simplu nu are cum.

Exemplu în direcția asta este „mama Rusia”. Se înalță laude la adresa Rusiei datorită poziției clar declarate împotriva așa-ziselor căsătorii homosexuale, trecându-se cu vederea că aceeași țară a legiferat în 2016 ca misionarismul să fie aproape imposibil de realizat. Doar o atitutine împotriva homosexualității nu garantează libertatea de a răspândi Evanghelia. Comunismul este dovada încă vie a acestei realități.

Ne dorim o țară în care guvernanții au teamă de Dumnezeu și legea se respectă în mod egal de către toți. Într-un asemenea cadru, Evanghelia are mai multe șanse de a circula. Și dacă este nevoie pentru a obține toate acestea, ne rugăm și protestăm.

2 gânduri despre „E „creștinește” să protestăm?!

  1. A republicat asta pe Depozitarul lui Dumnezeu și a comentat:
    1. A protesta nu înseamnă în mod necesar a face politică.
    2. A protesta nu înseamnă a te răzvrăti împotriva autorităților.
    3. A protesta nu înseamnă a incita la batjocură sau violență.
    si 5 motive pentru care poti avea repulsie fata de pacat, sa protestezi fata de minciuna, impostură si hotie. E ceva divin si molipsitor si se transmite doar copiilor Sai, care stiu sa sufere nedreptatea dar care stiu si sa ia atitudine cu simt civic!

  2. Înțeleg că ești pro-protest liniștit.
    Sînt de acord cu cele 3 puncte a ceea ce nu înseamnă a protesta „creștinește”.

    Dacă pentru punctul 4 aș fi de acord [adică să ne putem duce viața cu evlavie], totuși nu pot să neg că per ansamblu, pleci de la o premisă greșită: aceea că creștinul ar avea o altă relație cu statul decît de „străini și călători”.
    Punctul pe care voi insista este acesta: cum ar putea fi obligată o societate fără Dumnezeu [în inimă] să lase libertate Evangheliei cînd aceasta o acuză și o face să se simtă inconfortabil?
    Ce legătură poate fi între lumină și întuneric?
    Cînd ni se spune că guvernarea este de la Dumnezeu se înțelege că ea este acolo cu voia și permisiunea Lui, dar nu și că este „creștină”.
    Prea mult trăim cu impresia că există cumva o legătură a „bisericii” cu statul, raportat la anumite libertăți.
    Chiar dacă cineva ar argumenta că apostolul Pavel a făcut apel la legea civilă ca să nu fie biciuit fără proces și apoi să ceară să fie judecat de Cezar, totuși acel caz nu indică în niciun fel că cei credincioși erau sfătuiți să iasă în stradă ca să pună pancarte cu diferite mesaje pentru a duce o viață mai bună.

    Din cîte îmi amintesc este un verset care spune că trebuie să ne rugăm; pentru binele orașului în care sîntem, pentru că de binele/pace/bunăstarea/fericire lui este legat binele/etc. nostru. Ieremia 29.7
    Cred că sîntem mai tentați să ieșim în stradă decît să ne rugăm cu pasiune pentru comunitățile în care sîntem sau țara unde locuim.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s